- verticil·lat
- ver|ti|cil|·lat Mot Agut Adjectiu variable
Diccionari Català-Català . 2013.
Diccionari Català-Català . 2013.
verticil — VERTICÍL, verticile, s.n. Mod de aşezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la acelaşi nivel, în jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus. Trimis de ana zecheru, 04.05.2004. Sursa: DEX 98 verticíl s. n., pl … Dicționar Român
ciclic — CÍCLIC, Ă, ciclici, e, adj. 1. Care se desfăşoară în cicluri sau aparţine unui ciclu; periodic. ♦ (Despre lucrări muzicale, artistice) Care este alcătuit din mai multe părţi independente. ♦ (Despre compuse chimice) Care are catenele în formă de… … Dicționar Român
equisetum — EQUISÉTUM s.m. 1. Arbore fosil cu rizomi subterani, de pe care se dezvoltă tulpinile aeriene cu ramuri şi frunze în verticil. 2. Coada calului. [< fr. equisetum, cf. lat. equisaetum < equus – cal, saeta – păr rigid]. Trimis de LauraGellner … Dicționar Român
verticillate — Disposed in the form of a verticil. * * * ver·tic·il·late (vər tisґĭ lāt) [L. vertex a whorl] arranged in the form of a whorl … Medical dictionary
izociclic — IZOCÍCLIC, Ă adj. (despre flori) cu un număr egal de piese în fiecare verticil. (< lat. isocyclicus) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român